Acest articol este în proporție de 95% datorat domnului Dr. Mate Gabor.

Poza cu Gabor Mate de
Gabor Gastonyi, CC BY-SA 3.0 https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0, via Wikimedia Commons

Poza cu Gabor Mate de Gabor Gastonyi, CC BY-SA 3.0 https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0, via Wikimedia Commons


Dacă vorbești engleză îți recomand videourile lui pentru că le știe nu glumă, și are o competență extraordinară plus are o vo ce de zici că vrea să concureze cu morgan freeman.

Ce este dependența ?



Dependența și viciile care până astăzi nu sunt complet înțelese. Vezi le-am băgat în diagrama asta circulară că pare mai științific așa.

Dependența este orice comportament în care o persoană găsește o ușurare sau alinare și de aceasta o dorește pe termen scurt, dar suferă consecințe negative pe termen lung și cu toate ca suferă aceste efecte negative nu se poate lăsa de viciu. 

Această dependență nu trebuie să fie neapărat droguri, poate să fie alcohol,țigări, jocuri de noroc, pornografie, jocuri pe calculator,relații,cumpărături,mâncat,sporturi extreme,muncă etc.

Îmi place ce spune Dr Gabor Mate despre Dependență: 


Dependența nu este o alegere pe care cineva o face, nu este o greșeală morală sau etică,nu este o slăbiciune a caracterului,nu este un eșec al voinței, este doar cum societatea noastră descrie dependența,nu este o boală a creierului moștenită cum este tendința medicală de a o vedea, defapt este un răspuns al omului la suferinţă. 
Mulți dintre pacienții cu care am lucrat, care au vicii serioase, mai ales droguri, aceștia au suferit din traumele principale precum abuz sexual, sau neglijare fizică, emoțională iar punctul meu de vedere este susținut și de literatura științifică și cercetare, de unde reiese că dependența este mai puțin o boală sau o alegere făcută, ea este defapt o încercare de a scăpa temporar de suferință și durere.

Deci înainte să încerci să improvizezi creșterea copilului ca și un muzicant care cântă după ureche, te rog citește câteva cărți sau uită-te la câteva videouri să nu îți lași copilul traumatizat cu ceva metodă barbară care tu zici că a funcționat la tine dar nu știi de ce îți tremură mâna dis de dimineață și acuzi crâșmarul că nu deschide la timp.

Dr.Maté spune :

Când copiii sunt traumatizați, acest lucru afectează modul cum se simt despre ei înșiși, care este un sentiment de rușine profundă, deoarece copilul crede întotdeauna că el portă vina .
 Așa că dacă sunt rănit, trebuie să fiu o persoană teribilă ? sau dacă am fost abuzat sexual, de ce nu m-am apărat? Dacă nu am luptat să mă apăr , trebuie să fiu o persoană foarte slabă. 
Deci există un profund sentiment de rușine, apoi există o durere emoțională extraordinară care se datorează abuzului și neglijării durerii emoționale, care sunt greu de suportat pentru orice persoană , iar acum trebuie să-și aline durerea cu substanțe sau alte comportamente compulsive. Atunci trauma în sine reformează circuitele și fiziologia creierului astfel încât persoana să aibă mai multă ușurare de la substanțe.

Endorfine și atașamentul


Ființele umane ca și mamiferele și păsările sunt creaturi de atașament. Trebuie să ne conectăm și să ne atașăm pentru că altfel nu putem supraviețui, dacă nu există nimeni care să fie motivat să aibă grijă de noi, să se atașeze de noi, nu putem supraviețui.

Experimentele pe șoareci au determinat că dacă oprești producerea de endorfine în puii de șoareci aceștia nu vor plânge după mama lor, care i-ar face neajutorați și ar muri în sălbăticie. 

Endorfina este o substanță în corp produsă pentru a reduce durerea și de a mări plăcerea, din care rezultă un sentiment de bunăstare. Endorfinele sunt eliberate ca răspuns la durere sau stres, dar sunt eliberate și în timpul altor activități, cum ar fi mâncarea, exercițiile fizice sau ih uh ih uh.

La începuturile copilăriei dacă este stress și trauma aceste sisteme de endorfină nu se dezvoltă și atunci când oamenii injectează heroină, se simte ca și o îmbrățișarea tandră a unei mame iubitoare, ei simt dragoste și conexiune pentru prima dată, de aceea cad mulți pradă acestui efect puternic. 

Aici apare această nevoie de atașament, omul este ființa care în copilărie este dependet complet de altcineva de aceea această legătură și atașament nu este ceva negociabil ci o necesitate.

Apropo și pentru tătici nu trebuie să aștepți până copilul tău atinge vârsta la care poate să vorbească pentru a forma o relație cu el. Dr Gabor spune într-un interviu: Chiar dacă tu crezi că nu ești implicat, în realitate ești. 

Doar deja prin prezența ta îi dai copilului să simtă că este în siguranță și se poate juca, pentru că este protejat. Ca și la animale când puii se joacă tot timpul în prezența protectoare a părinților. 

Deci fi prezent și chiar dacă nu poți comunica cu cuvinte, vei comunica la un alt nivel, poate prin limbajul corpului, atingeri,sunete diverse acțiuni care îi dau de știre copilului că hey sunt aici cu tine și sunt încântat de prezența ta. 

Am rămas uimit de povestea lui Gabor din timpul celui de-al doilea război mondial, când mama lui a sunat la medicul de familie că bebelușul ei plânge tot timpul, iar medicul i-a spus că toți copii evrei plâng. 

Gabor explică cum stressul din acele vremuri nesigure a fost simțit de copii iar aceștia primesc un semnal fals ca și cum mama care ar trebuie să se bucure de ei, se simte stresată,are griji,depresie și acestea pot cauza ca bebelușul să simtă că el este de vină și nu este dorit iar aceasta va forma creierul acelui copil într-un anume fel.

Unii oameni vor devenii dependenți și alți oameni care au fost operați la spital și au primit doze de morfina nu au această problemă, pentru că creierul lor are o altă fiziologie. Faptul că ai o familie iubitoare și prieteni și relații de calitate ajută ca acest viciu sa nu apara. 

Chestie demonstrată de Dr Alexander într-un experiment cu șobolani. Dacă șobolanul era singur și putea să aleagă între apă normală și cea cu droguri, mereu lua cea cu droguri. Dar dacă șobolanii erau mai mulți împreună mai niciodată nu alegeau apa cu droguri. 

Aproape în același timp mai mergea încă un “experiment” războiul din vietnam. 20% din trupele americane erau dependenți de heroină și lumea a început să-și facă grijă că în momentul în care ăștia revin va fi totul acoperit cu lapte praf.

Și în mod interesant după ce au ajuns acasă acești soldați 95% din ei s-au lăsat, fără să fi fost nevoiți să meargă la ceva centru de reabilitare. Profesorul Alexandru s-a întrebat și el că poate dependența nu este vorba de cârlige chimice?Ce se întâmplă dacă dependența este despre cușca ta?Ce se întâmplă dacă dependența este o adaptare la mediul tău? 

Din nou aceste lucruri duc la gândul că este foarte important să ai legături de valoare cu oamenii. Iar dacă nu ai aceste legături sau atașamente, te vei lega de altceva care pe termen lung este foarte distructiv vieții tale. 

Aparențele pot fi înșelătoare.

Tot ceea ce vedem noi este disperarea și dorința arzătoare și înclinația spre droguri când defapt nu știm problemele reale cu care acești oameni se confruntă și de ce au ajuns acolo unde sunt. Cu cât mai mult aceștia suferă cu atât mai mult vor căuta să scape.

În loc să judecăm acești oameni dependenți de substanțe și alte lucruri, singurul mod de ai ajuta este sa ii ghidăm cumva să deschidă ușa vindecării lor din interior.

Societatea noastră reacționează foarte agresiv și în stil draconic cand e vorba de dependeți, iei acești traumatizați și le faci obiceiul ilegal, nu este ilegal să bei până mori, nu este ilegal să fumezi țigări până faci cancer, dar este ilegal să utilizezi alte substanțe. 
Iar acum iei aceste persoane abuzate și traumatizate, pe care îi plasezi în afara legii îi pui în închisori și îi urmărești toată viața lor tratându-i ca pe niște criminali,oameni răi ,eșecuri și fără valoare și atunci ne întrebăm de ce nu se îmbunătățesc. Așa că este un ciclu auto perpetuant de a lua persoane traumatizate și de a le re-traumatiza și în același timp întrebându-ne, de ce nu ascultă ? de ce nu se vindecă ? de ce nu renunță la substanțe ?  
ei nu renunță la ele pentru că cu cât sunt mai răniți cu atât mai mult au nevoie să scape, cu alte cuvinte, dependența nu a fost problema lor, problema lor este că au o mulțime de dureri emoționale la care nu aveau la momentul respectiv alte soluții.

Jocurile de noroc


În mod interesant nu pierderea este cea care distruge fiecare jucător, ci câștigatul.

Este de cele mai multe ori startul unei lavine cu consecințe destul de dureroase. 

Nu vreau să joc pe sfântul pentru că știu și eu momentul în care în orașul meu natal a intrat prima agenție de pariuri și cum ne adunăm o parte din banii pentru mâncare și dulciuri pentru a le pune pe un bilet care avea așa multe meciuri pe el de zici că era factura de la electrica. 

Mulți aleg acest stil de viață pentru că au impresia că este singura ieșire din viața de sărăcie. Pentru că hai să fim serioși , dacă te uiți la videourile mele sunt soluții la problemele tale dar toate durează.

 Nimeni nu vrea să depună efortul să se schimbe și să-și asume răspunderea pentru propria viață și nimeni nu are timp să clădească o afacere de succes în 10 ani. Muți vor să ajungă la destinație fără să facă plata călătoriei. 

Dar la fel ca toate poveștile despre cum să devii bogat repede, sună prea frumos ca să fie adevărat, așa și este. În toată goana asta după o viață mai bună picăm pradă la tot felul de țepe și intrăm în jocuri periculoase.

Poate ai o idee despre cum ar fi bine să faci un podcast sau ceva, dar pentru acela trebuie să iei timpul și să înregistrezi ceva, deah mai bine te pui la calculator și te bucuri de o bere în timp ce te uiți pe net. 

E mai ușor ca din când în când să iei o hârtie, să pui ceva X -uri pe el și să te milojești de domnu să te ajute că doar ai citit pe net despre unu care o pălit 6 scoruri corecte și o devenit bogătan.

Stai lejer am pus și eu biletele de pariuri în biblie pentru mai mult noroc dar sunt sigur că sunt în minus. Slavă cerului am avut puterea să mă las, și mi-am recâștigat timpul. Acum nu mai trebuie să mă uit la toate echipele doar pentru că am pus bani pe ei.

Și ziua mea nu mai trebuie să depindă de prognostizările mele pe care le-am scos din globul meu de cristal.Pe urmă pornim un ciclu prost, în care ne mirăm de ce la noi în oraș vezi numai case de pariuri, bănci și crâșme.

Ce e și mai nașpa că toate aceste vicii sunt pornite și de obișnuințe. Dacă există un loc în casă, unde tot faci o anumită acțiune, în momentul în care ajungi în acel loc vei vedea dacă ești atent că primești impulsul să faci acel lucru. 

De aceea experții sugerează să nu citești în pat pentru că vei adormi în timp ce citești. Dacă lucrezi, lucrează undeva destinat pentru lucru. 

Din punctul meu de vedere dacă cineva s-a drogat timp îndelungat într-un loc, cel mai bun lucru ce poate să facă este să se mute. 

Pentru că toată casa este împânzită de locuri care de-abia așteaptă să îți pornească impulsul.

Din cauza unei traume: „nu răspundem la ceea ce se întâmplă ci răspundem la percepția noastră despre ceea ce se întâmplă” și nu răspundem la prezent, ci răspundem la trecut ”