Datul / primitul cadourilor se simte nemaipomenit în copilărie,dar mai târziu trage beșini în sacul de făina 000. Încă îmi amintesc bine emoțiile pe care le-am simțit gândindu-mă la darurile minunate cumpărate prin munca și sudoarea părinților mei.

Și la urmă cine primește mulțumiri pentru asta? Ei bine, în unele țări este Moș Crăciun și în altele micul Isus pe care îl sărbătorind tăind fără încetare brazi nevinovați.

Datul cadourilor pentru copiilor se simte nemaipomenit, dar adulții care oferă cadouri încep un ciclu vicios care respectă legea lui Murphy „Dacă ceva poate să meargă prost, va merge prost”.

Crede-mă cunosc experiența prea bine, toți primim acel cadou pe care vrem să-l împachetăm înapoi și să îl aruncăm într-o altă dimensiune unde să nu-l mai vedem.

Mai ales dacă ești un minimalist și nu dorești să ridici 20 de obiecte doar pentru a putea șterge praful de pe mobilier. Nici nu e de mirare ca mai demult când eram copil spărgeam bibelourile de porțelan,nici acuma nu suntem împăcați. 

Din punctul meu de vedere cele mai nasoale cadouri sunt următoarele :

- suport pentru lumânare,și lumânare parfumată - Am electricitate în casă și, din păcate nu vad nimic la lumina lumânării,încălzire în casa am. Este un pericol de incendiu care așteaptă să se întâmple,mai ales cum vad în filmele astea americane când se pun vreo 50 de lumânări numa pentru o partida de amor.

 

 (Atenție : nu este ușor să exprimi sarcasmul în scris).

Îmbrăcăminte - pot străbate tot orașul fără să-mi găsesc un articol care sa îmi placă la nebunie (sau este prea scump și nu vreau să-mi vând un rinichi,sau e ceva luat din gura câinelui ca e plina de găuri, sau sunt de pe vremea lui bunica-ta și acuma cineva se da drept designerul anului) și tu crezi că poți ghici complexitatea gusturilor mele? Uneori, nici io nu știu ce vreau, doar plutesc ca o beșina în vânt prin magazin.

Da, și dacă nu se potrivește atunci ai câștigat o plimbare gratuită până la cel mai îndepărtat magazin din oraș. Mă cuprinde anxietatea doar gândindu-mă că trebuie sa dau lucrurile înapoi, uneori chiar mă simt rău chiar și când trebuie sa îi zic vânzătoarei/vânzătorului ca nu mi-o dat bine restu.

-Ramă pentru poze - prea multe poze cu mine îmi oferă un sentiment de narcisist egocentric . Și știu bine că dacă le pun doar pe mobilier și astea trag prafu ca franțu și trebuie sa le șterg tot timpu. Îmi ajunge să mă privesc în timpul operațiunii de stalking pe facebook.

-Cutiile de ciocolată - de fiecare dată când ajung sa le deschid, deja suntem mult peste data de expirare. Whiskey-u s-a evaporat,Vișinele s-au transformat în vișinata sau în interior s-a format un complet biotop plin cu viața.