Recunoștință, Gratitudine

Cei care practică asta pot avea parte de multe beneficii :se stresează mai puțin, au mai multă poftă de viață, emoțiile pozitive sunt mai puternice, dorm mai bine, iar acestea sunt printre puținele calitățile pozitive al aplicării aceste practici.

Recunoștința este o artă foarte veche, chiar și shaolinii o practică în fiecare zi. La început, aceștia mulțumesc pământului că au pe ce să calce, mulțumesc aerului pe care poate să-l respire.

În lumea acesta înfometată și grăbită e foarte ușor ca recunoștința să fie ignorată.

Mulți poate asociază gratitudinea cu acceptarea că trăiesc o viață modestă, dar total neîmplinită. Acest lucru este greșit. Doar pentru că te bucuri de ceea ce ai nu înseamnă că nu poți să te concentrezi să-ți îmbunătățești condiția de viață pentru a avea mai mult timp pentru tine și mai mult timp pentru a face ceva diferit pe lumea asta. Dacă vrei să practici recunoștință, va trebui să o variezi, nu doar să tot repeți același gratitudini zilnic,de exemplu acoperișul deasupra capului sau că pisica ta e sănătoasă. Chiar și dacă numa aia zici : sunt recunoscător pentru că soția mea mi-a făcut un super sandwich când mi-era foame sau sunt recunoscător pentru că mi-a masat p...p...p...piciorul pentru că era... înțepenit 😏.

Cel mai bine e să practici gratitudinea zilnic ca să faci din asta o rutină, aș sugera dimineața, pentru că seara s-ar putea să fii obosit sau să intervină alte lucruri “mai bune de făcut”. Dar aici depinde de fiecare cum își planifică timpul.

Invidia

Aș mai spune că un alt inamic al recunoștinței este invidia, probabil de asta nu te poți bucura de anumite lucruri, pentru că vecinul sau vreo cunoștință de-a ta are ceva mai bun. Nu poți fi mulțumit de noua ta poartă din fier forjat pentru că vecinul are una și mai frumoasă. Nu zic, asta e super pentru economie, însă nu și pentru starea noastră mentală. Poate de aici vine zicala să moară și capra vecinului. Încetează să te mai compari cu alții pentru că va fi mereu cineva mai bun, mai frumos, mai faimos. Poți să tragi tare, să te dezvolți, însă ai grijă să nu ajungi la invidie.

Thomas Gilovich spune că recunoștința are doi inamici.

1 Asimetria dintre vântul din față și cel din spate.

Lucrurile bune, precum vântul din spate când te plimbi cu bicicleta, le uiți repede, dar dacă prinzi un vânt din față pun pariu că îl vei simți pe tot parcursul plimbării și s-ar putea să și înjuri în gând. 

Dacă te pui să cauți poze pe internet, aproape că nici nu găsești poze care să ilustreze vântul care vine din spate. În schimb, poze cu oameni mergând împotriva vântului sunt o mulțime. 

În concluzie, lucrurile rele le reținem mai bine decât pe cele bune. Poate de aceea multe relații au multe certuri pentru că mulți oameni nu știu cum să ierte și să se desprindă de lucrurile negative care îi poate ține prizonieri toată viața. Sau când, în familie, copiii au impresia că celălalt frate (sau cealaltă soră) este preferat pentru că sunt martorii direct ai unui moment de răsfăț, în schimb, când ei au parte de un asemenea lucru, nu bagă de seamă. 

2.Incredibila putere de adaptare a omului. 

Probabil că omul a ajuns unde este pentru că mereu a fost capabil să se adapteze. Un exemplu în acest sens poate fi o prada prea mare pentru a fi capturată de un singur om. Însă aceștia nu s-au dat în lături, ci au organizat grupuri ca s-o vâneze.

Unul dintre motivele pentru care homo sapiens a supraviețuit este pentru că a fost capabil să domesticească lupii;

doar astfel se putea odihni fără să îi fie teamă pentru că știa că dacă se apropie un inaimc, va fi trezit de lătratul câinelui. De aceea nu este bine să fim treziți de lătratul unui câine deoarece ne trezește anxietate. Cel mai bine e să fim treziți de lumina răsăritului, de câinele care mănâncă sau bea apă sau de sunetul unui foc de sobă.

Este interesant cum o tragedie din viața omului poate să-l conducă spre un drum al unei schimbări radicale și-l poate face să ducă o viață împlinită. Dar, spre exemplu, un om care duce o viață obișnuită, fără probleme majore, și are parte numai de bucurii, la urmă aceste bucurii se vor transforma în monotonie și va deveni plictisitor. La primul tău zbor ți se pare totul super frumos și ești atât de încântat, iar după câteva zboruri, în lo c să te bucuri de cât de incredibil este că poți ajunge aproape oriunde în câte ore, te plângi de chifla cu unt care nu ți-a convenit.

Soluția parțiala al lui Thomas pentru aceste două probleme - cea a asimetriei vânt față-spate și remarcabila putere de adaptare - vine de la un studiu făcut pe cantitatea de satisfacție de durată și recunoștința pe care le primești de la experiențe sau lucruri materiale. Această temă este cel mai bine surprinsă pe patul de moarte, când omul are regrete doar pentru experinențele netrăite nu pentru că nu și-a cumpărat nu știu ce obiecte.

http://www.criticatac.ro/lefteast/anxiety-stress-macedonia/crap-cartoon-1/

Trebuie să investim mai mult în experiențe și în lucruri care fac ca toate acestea să fie posibile. 

Poveștile fac parte din viața noastră chiar din vremurile preistorice, unde întâmplările erau pictate pe perete. Reacționăm incredibil la povești. Anumite întâmplări au schimbat istoria omenirii pentru că anumiți oameni nu au mai stat pe tușă să privească nedreptățile de zi cu zi. 

Experiențele rămân mereu cu tine și fac parte din personalitatea ta. De aceea vă îndemn să vă dezvoltați ca să vă puteți permite să aveți mai mult timp pentru acestea. Dacă porți o conversație, despre ce o să discuți? Despre aventura ta la un safari în africa cu un apus de soare incredibil și gazele care fugeau în jur sau cum ți-ai cumpărat un merțan de 30 de mii de euro? 

De multe ori, aceste subiecte ne pot ajuta să găsim un numitor comun în conversația noastră cu alte persoane. Unul din subiecte te face să pari un cocalar lăudăros, iar celălalt un om interesant, cu poftă de viață.

Trebuie să fii recunoscător pentru ceea ce ai, dar asta nu înseamnă să te complaci într-o viață mediocră și total neîmplinită. Cu siguranță vei avea mai multe experiențe care pot deveni povești, dacă nu lucrezi încuiat într-un birou cu lumină artificială sau într-o fabrică unde poate vezi soarele doar dacă ieși afară pt 5-10 minute de pauză să prinzi o gură de aer proaspăt. 

Omul, de fel, este un explorator, nu ii face bine să trăiască o viață cu puțină mișcare. Nu lua imprevizibilitatea viitorului ca pe o frică, ia-o ca pe un condiment al vieții care mereu te poate surprinde cu ceva nou și te pasionează să mai trăiești asemenea momente incredibile.